La Motoquera

Despre blog

August 2021. Un an de la nebunia cu pandemia și de la moartea mamei. Într-o continuă criză existențială, experimentând pentru prima dată un job de corporație, îmi împărțeam veniturile între cheltuieli necesare și tot felul de mofturi. Mofturile, la mine, fiind hobby-uri, cursuri și călătorii (astea de pe urmă grav afectate de era covid19). Bun, și cum am ajuns la 38 de ani să mă înscriu la școala moto?

Mi-au rămas în minte bine întipărite 2 chestii citite pe undeva prin cărți de self-help sau auzite prin podcasturi motivaționale de reinventare:

1 – întreabă-te ce îți plăcea să faci când erai copil – o pseudofilosofie(?) care susține că, atunci când erai copil și nu contau banii, ieșeau din tine vocații și înclinații – asta are legătură cu sensul vieții pentru tine;

2 – anii adolescenței sunt anii în care suntem cu adevărat autentici. Începem să ne conturăm un stil, să ne șlefuim personalitatea, să confruntăm, trecem prin tot felul de stări, ies multe „adevăruri” din noi carevasăzică. Se nasc pasiuni, credințe personale și, chipurile, furtunile emoționale specifice vârstei sădesc tot felul de semințe veritabile în noi.

Cu punctul 1 încă nu m-am lămurit și încă nu știu ce să (mai) fac cu viața mea profesională. La 4 ani desenam și voiam să fiu creatoare de modă! Departe de mine asemenea pornire acum.

Cu punctul 2, în schimb, am făcut ceva progrese. Pe fond emoțional fragil, trecând prin tot felul de stări, perioade și decizii, reîncep să adopt stilul celei care am fost pe la vreo 18 ani... ascult hip-hop clișeic, mă îmbrac sport, umblu nemachiată și cu părul vâlvoi, îmi fac primul tatuaj și ... mă înscriu la școala moto! Cam asta a fost toată povestea. Doar că m-am înscris în august 2021 și am reușit să dau examenul și să iau permisul în iunie 2022.

The point is, nu ai nevoie de un motiv să faci ceva ce îți dorești. Timpul trece, banii se duc...tu alegi cum le cheltui!

You’re never too old and it’s never too late!

PS. Blogul, practic, s-a născut ca un alt moft și ca o consecință firească a faptului că motociclismul a ajuns pentru mine metoda primară de terapie și relaxare.